experienta

Exact 2 săptămîni în urmă, cam pe la ora asta îmi pregăteam bagajele în camera mea din pensiune pentru a reveni în Chișinău. Deși eu trecut 14 zile, impresiile și acum sunt viu colorate. Îmi amintesc cu câtă tristețe în ochi părăseam acel loc minunat unde ne-am petrecut 3 zile minunate.

Pe data de 18 septembrie, 60 de tineri din diferite colțuri ale țării au pornit spre Durău, România, unde a avut loc Academia Tinerilor Integri organizată de Mișcarea Civică ”Tinerii Moldovei”. Ne-am adunați toți veseli și voioși pentru o călătorie memorabilă. Însă pînă a urca în autocar și a părăsi capitala pe 3 zile, am decis să facem o faptă bună și anume să apărăm strada pietonală. Așa cum eram toți grămadă, ne-am așezat pe asfaltul încă cald de după amiază și am început să ne apărăm drepturile de pietoni. Multă lume a vrut să treacă peste noi, însă nu au avut succes. Am fost mulțumiți de noi cînd am văzut că s-a implicat și poliția în procesul acesta. Deci se poate! Am fost și mai mulțumiți cînd au venit la noi trecători de rînd și ne-am mulțumit pentru ceea ce facem.

PC : diez.md

Acum vreau să vă rog ceva! Și vă rog să luați asta în serios!
VERIFICAȚI DACĂ AȚI LUAT PAȘAPORTUL ATUNCI CÎND PLECAȚI PESTE HOTARE!
Eu, de exemplu, în ziua aia am fost mai căscată. Cînd deja să ne pornim, Veronica își amintește că nu și-a luat pașaportul. Poate e din cauza că undeva în subconștient refuz ideea de a avea hotare între pămîntul dintre Nistru și dincolo de Prut.

După mai bine de 7 ore de mers cu autocarul, la 5:30 dimineața ne-am văzut ajunși la Durău. La 8:30 eram deja în picioare și mâncam, pentru că ne aștepta o zi plină de lucruri interesante.

A doua zi a fost cea mai interesantă pentru că pe parcursul ei am avut cea mai tare experiență din viața mea. Pentru prima dată în viața mea am urcat un munte. 1904 metri altitudine, peste 7 ore și peste 20 de km de mers. Ca să urci un munte trebuie să dispui de multă voință, răbdare și încredere în sine. La mine acestea au venit pe rînd pentru că la o bucată de drum am zis că las baltă ideea pentru că nu mai puteam fizic să urc. Dar tot depinde de ceea cu cine ești în momentul în care urci un munte, iar Tinerii Moldovei sunt oameni pozitivi și plini de forță care datorită încurajărilor am reușit cu toții să ajungem pe vîrful Toaca.

Vezi cel mai înalt punct din fotografie? Eu am ajuns acolo! Și tu poți să ajungi acolo! Sunt munții mei, ai tăi și ai noștri.

Duminică, fiind ultima zi din minunata noastră călătorie, ne-am trezit toți cu dureri de mușchi însă mai fericiți și plini de viață. Am avut o zi plină de surprize, cursuri, veselie, dispoziție bună și momente care le vom ține minte încă mult timp. Vreau să mulțumesc aparte organizatorilor pentru donația de cărți. M-am ales cu niște cărți de aur.

Și uite că la ora asta eram deja în autocar, în drum spre Chișinău. Obosiți evident, dar nu într-atît de obosiți încât să nu putem juca niște jocuri interesante sau să cîntăm, să spunem glume sau să discutăm experiențele.

Nu vom fi niciodată obosiți să luptăm pentru ceea ce a fost mereu al nostru!